Oana Pauna

Am vorbit cu o fosta profesoara de chimie care mi-a zis sa imi gasesc scopul in viata si sa nu renunt la visele mele. Oare Dumnezeu s-a gandit sa imi trimita ingeri in cale sa ma sustina, sa nu renunt? fara sa ma blochez, ca am o inspiratie nesfarsita, ca ar conta ce as scrie eu si mai ales ca oameni necunoscuti m-ar citit si aprecia. Oamenii pot sa iti dea aripi, poti sa intri pe o usa in librarie si sa simti

iubesc sa invat lucruri noi si sa descopar locuri noi in tara asta mica dar mare, cu oameni frumosi si talentati. si o fiinta retrasa, iar scrisul m-a ajutat de mica sa trec peste momentele in care simteam ca nu mai pot. Iubesc enorm sa imi plimb gandurile si sufletul obosit de alergatura zilnica, prin Parcul Expozitiei, imprejurul Teiului lui Eminescu si chiar sa cobor la vale spre Universitate…uite ca mi s-a facut pielea de gaina vorbindu-ti despre orasul Iasi. Uoau, greu de raspuns, pentru ca nu as vrea sa schimb nimic in afara de timpul scurt, in care nu am apucat sa facem prea multe.

Pe de alta parte am mai citit despre o cafenea draguta, nu mai stiu daca in Romania sau nu, unde puteai plati pentru consumatie cu o poezie. La final puteti sa le adunati intr-un volum pe care sa-l publicati sau chiar sa Ar fi o idee interesanta si m-as baga cu siguranta! Scrierea de articole pentru o sectiune de blog sau recenzii de carti in schimbul unei

Daca la inceputul perioadei petrecuta in Italia se gandea numai acasa, mai pe la sfarsitul cartii surprinde nniste bucati de realitate care iti induc nostalgie si melancolie: Este o meditatie in sine a omului care a fost rupt din mediul lui, incearca sa se adapteze unui mediu nou si cand credea ca nu mai are de ce sa stea printre straini pentru ca si-a rezolvat problemele, realizeaza ca “ Se ajuta intre ei cu un soi de iubire frateasca pentru ca trebuie sa supravietuiasca, pentru ca se au doar unul pe altul, pentru ca sunt la fel de nedoriti de catre italieni. o scena la alta cand credeai ca descoperi tot adevarul, tot ce a fost, contine o mie de povesti de viata ale emigrantilor, mai toate nefericite si intelegi