Daca la inceputul perioadei petrecuta in Italia se gandea numai acasa, mai pe la sfarsitul cartii surprinde nniste bucati de realitate care iti induc nostalgie si melancolie:
Este o meditatie in sine a omului care a fost rupt din mediul lui, incearca sa se adapteze unui mediu nou si cand credea ca nu mai are de ce sa stea printre straini pentru ca si-a rezolvat problemele, realizeaza ca “
Se ajuta intre ei cu un soi de iubire frateasca pentru ca trebuie sa supravietuiasca, pentru ca se au doar unul pe altul, pentru ca sunt la fel de nedoriti de catre italieni.
o scena la alta cand credeai ca descoperi tot adevarul, tot ce a fost, contine o mie de povesti de viata ale emigrantilor, mai toate nefericite si intelegi